Cotrobăind după idei

Uneori chiar trebuie să îţi faci timp şi pentru asta. De cele mai multe ori îmi vin în timpul vacanţelor, însă... să fim serioşi: câte vacanţe poţi avea pe an. Aşa că sunt nevoit să scobesc prin tot felul de locuri că să-mi stimulez mintea să producă.

Să vă zic de ce. Viaţa mea de muncă se împarte între câteva locuri. Prăvălia, bistro-ul, bucătăria mare şi platoul de filmare. Agitaţie mare! În fiecare dintre ele am oameni grozavi (chiar am o echipa făină), care vin tot timpul cu idei bune. Însă principala mea obligaţie (morală) e să îi sprijin cu idei noi.

Şi nu vorbim doar despre mâncare. Uneori e nevoie să reamenajăm un colţ, să reparăm ceva, să construim ceva nou, să redecoram, să aranjăm o vitrină. Însă cele mai multe idei pe care trebuie să le produc ţin de mâncare. Marele meu noroc e Ioana. Ioana mea e pricepută la croit planuri, meniuri şi feluri de mâncare surprinzătoare. Mă ajută, dar mai ales mă provoacă.

Aşa că îmi pun motoraşele în funcţiune, îmi iau teancurile de reviste cu care ne întoarcem de prin călătorii (venim cu măcar 10-15 de fiecare dată) şi-ncep să răsfoiesc.

E unul dintre momentele acelea total legate de mâncare, dar în care nu gătesc decât în imaginaţia mea. E printre favoritele mele.

Ne-am luat în living o canapea lungă, pe care să te poţi întinde cu totul. Stau întins, afundat în pernele moi şi călătoresc din ţară în ţară, din continent în continent, din bucătărie în bucătărie. Citesc reţetele şi-mi imaginez cum aş combina ingredientele, închid ochii şi parcă le simt gustul. Când am vreme să să scotocesc în tihna, rămân acolo cu orele. În casă e linişte, toată lumea doarme. Din când în când îl mai aud pe cel mic cum se foieşte de pe o parte pe alta. Atunci mă opresc din răsfoit, să nu-l trezesc. Un minut sau două rămân captiv cu mintea într-o reţeta din cine ştie ce colţ al lumii, sau într-o casă frumoasă de pe malul marii. Pe lângă cele de cooking, revistele de călătorii şi de design interior fac parte din peisaj.

În copilărie mă scufundăm în cărţi de poveşti şi călătoream lângă eroii de-atunci, mă luptăm lângă războinicii de-acolo sau înfăptuiam minuni cot la cot cu zânele şi elfii. Acum, în momentele de linişte, călătoresc la fel. Răsfoind în tihnha reviste de peste tot. Îmi fac timp pentru asta ca să captez ideile altor lumi, pe care apoi le "traduc" în munca mea de zi cu zi. Unele poveşti se duc în emisiune, altele direct în bucătărie şi, de acolo, în mâncarea pe care o fac.

Nu-i o idee rea să-ţi faci timp pentru aşa ocupaţii. Deschide-ţi un iaurt de băut BIO de la Napolact şi apoi o revistă. Şi lasă-ţi mintea să pornească în călătorie. Cine ştie, poate ne întâlnim pe-acolo!