Love to run in the rain !

Sunt acel pasionat de jogging, care cand se strica vremea, asteapta cu nerabdare sa se faca ora 17.30 sa plece de la munca, doar pentru a iesi in parc la alergare.

Vara este cel mai neplacut, la ora 18.30 parcul este plin. Nu sunt cea mai matinala persoana. In fiecare dimineata ma trezesc, de nevoie, la 06.30, iau micul dejun (2 felii de paine cu ceva pe ele, cate un iaurt – si da, cateodata si mezeluri), beau neaparat cafeaua, urmaresc stirile de dimineata si la ora 8.15 am iesit pe usa (cateodata mai devreme ca sa-mi pot lua un espresso dublu cu putin lapte de la metrou).

Am incercat de cateva ori sa ma trezesc mai dimineata (in jur de 6.00) si asta mai ales in zilele foarte calduroase, insa in jur de ora 1-1.30 sunt terminata. Singurul lucru la care ma gandesc este cum sa pun capul pe birou si sa dorm o ora. Ti-ai gasit!!! Secunda urmatoare suna telefonul si e musai sa raspunzi …

De doua zile s-a stricat vremea. Cred ca sunt cel mai fericit bucurestean, cand ploua. Partenerul meu de alergare este disperat. Striga intruna “Doamne, opreste ploaia!”, iar eu ii zic: “Taci, nu vezi ca se goleste parcul! Ramane numai pentru noi!”.

Primavara trecuta, am iesit la alergare intr-o zi pe o ploaie torentiala si eram 4 oameni in tot parcul. Pe doi dintre ei i-am auzit discutand, cand am trecut pe langa ei: ”Ti-am spus, ma, ca mai este o fata in parc??”. Da, eu eram. Pentru ca ador sa alerg in ploaie.

Pentru ca pe ploaie, parcul este doar al meu, cand tot restul lumii il paraseste, ca sa fuga la adapost!