Povestioară cu tihnă

Am învățat multe de când sunt mamă: am învățat lecția răbdării și a înțelegerii, a acceptării și mai ales a iubirii necondiționate.

Învăț și cresc în același timp cu copilul meu. Asta nu este întotdeauna simplu, pentru că îmi doresc să merg pe calea aceea de mijloc în care să-l pot învăța, să-i dau și libertatea de a alege dar să și stabilesc limitele corecte.

Pare greu în zilele noastre să fii părinte...și pentru că eu sunt Consultant Nutriție și scriu despre alimentație, m-am gândit să împărtășesc cu voi din experiența mea cu dulciurile pentru copilul meu. Cu libertatea și limita noastră.

Dacă m-ar fi întrebat cineva când băiețelul meu era bebeluș cum voi proceda cu dulciurile procesate, care se găsesc la tot pasul, aș fi jurat că îl voi ține departe de ele până în adolescență. Îmi închipuiam că dacă nu va intra în contact cu ele în prima parte a vieții, nici nu va fi tentat să încerce.

Ei bine, lucrurile nu ies întotdeauna cum vrem noi...Eu am un copil pofticios. Curiozitatea lui e mare, la fel ca și dorința de a încerca gusturi noi. Dacă până la vârsta de doi ani am îndulcit prăjiturile de casă cu fructe și am evitat dulciurile din comerț, când a mai crescut, a început să le observe pe acestea din urmă. Pe panouri publicitare, în pauza de la desene animate (da, ocazional se uită și la televizor), pe la prieteni. Mi-am dat seama că nu am cum să-l țin sub un glob de sticlă toată viața și că, impunându-i restricții, pot să fac mai rău. Nu mi-aș dori să am un copil care să mănânce pe ascuns, problemele care pot să apară de aici sunt mult mai grave.

Ce fac în aceste condiții? În primul rând îi vorbesc mereu despre alimentația echilibrată pe înțelesul lui. Este la vârsta la care prin joc, îi pot explica despre piramida alimentelor și de ce dulciurile sunt în vârf și puține. În al doilea rând, pentru a-i satisface curiozitatea și a nu genera frustrări, am stabilit o zi de „junk food” pe săptămână, adică ziua în care poate încerca un produs din această categorie. Ce am observat? Am observat că unele i-au plăcut, altele nu. Că pe cele foarte dulci n-a putut să le termine. Că nu s-a mai întors a doua oară la același produs, de unde deduc că la el este vorba mult și despre curiozitate.

Ce am învățat de aici? Să pun o limită, dar să nu renunț la principiile după care mă ghidez când vine vorba despre alimentația sănătoasă. Îmi doresc să îmi ascult copilul, să încerc să răspund nevoilor sale, dar să-l și învăț să aleagă.

O să reușesc? Nu știu. Ce știu însă este că trebuie să încerc. Într-o lume în care sănătatea noastră depinde mult de alegerile alimentare pe care le facem, într-o lume a tentațiilor, datoria mea de părinte este să fac tot ce pot, astfel încât copilul meu să poată învăța să aleagă corect.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                        Poveste scrisă de Andreea-Carmen Radu

Andreea-Carmen Radu este Consultant nutriție acreditat de către MMPS și MECS și blogger: https://carmenradu.ro

A absolvit cursul de Psiho-Nutriție acreditat IANLPC (International Association of NLP & Coaching) și IAHT (International Alliance of Holistic Therapist) precum și cursuri de Nutriția copilului și Nutriție sportivă. Andreea este trainer acreditat ANC, iar din anul 2016 este Ambasador Food Revolution by Jamie Oliver.

Are un băiețel în vârstă de 5 ani, el fiind sursa de inspirație pentru cele peste 60 de ateliere de nutriție și gătit sănătos ținute în școli și grădinițe.